Traim vremuri foarte interesante! ceva de genul apusul unei civilizatii, declinul sau chiar prabusirea, as spune, depinde cat de dramatic vrei sa spui.... realitatea este cam aceeasi, am epuizat o varianta de civilizatie, ne-am atins limita capacitatii!
cunoasteti probabil ideea ca fiecare om, oricat de pregatit, evolueaza pe o scara ierarhica pana ajunge sa nu mai fie capabil, isi atinge propria limita... asa si civilizatia actuala, nu prea mai are solutii valabile pentru problemele cu care se confrunta.
sa enumeram?
planeta este in echilibru fragil, alergam fara sa intelegem pentru ce... oamenii nu pot sa mai traiasca fara sa aiba bani... acum 50 de ani nu era asa... cele necesare vietii sunt din ce in ce mai greu de obtinut... procesele tehnologice sunt greoaie, foarte plouante si consumatoare de resurse... deciziile in societate sunt luate pe baza intereselor economice si egoice, nu pentru bunastarea tuturor... resursele planetei sunt folosite abuziv si risipite fara rost... milioane de produse fara a fi necesare, introduse fortat in vietile oamenilor prin manipulare... tehnologii si sisteme alternative respinse sau ascunse pentru interese particulare, educatie invechita si inregimentatoare, mediu saracit de resurse, mancare fara calitati de hrana, manipulare, sisteme economice si sociale, politice, fara etica si fara intentia de a asigura existenta decenta a tuturor oamenilor, relatii umane distorsionate si instrainare.
nu mai elaborez....
avem nevoie de o schimbare, e evident
caderea unei civilizatii nu se intampla peste noapte... in cateva zeci de ani, cateva generatii erau altadata necesare... dar acum ne miscam mai repede, se pare.
cred ca civilizatia moderna, cea definita in ultimii 100 de ani, a ajuns in declin. am trait vremurile ei de glorie, prin 1970 si probabil pana prin 2000 ne-am mai hranit cu iluzia succesului, desi crapaturile incepusera sa apara la suprafata, nu reusisem sa asiguram -nu o viata buna- macar un acoperis si mancare pentru toti, existau si foame si boala si inechitate nerezolvate. o perioada s-a crezut ca vom ajunge sa ne uitam si in Africa, si in Asia, dar se pare ca am inceput sa nu ne simtim bine nici in zonele unde vroiam sa credem ca suntem avansati, am inceput sa vedem peste tot poluarea, risipa, durerea, minciuna...
poate am stat pana acum in fotolii si am privit, uneori ingrijorati, alteori revoltati, alteori pasivi si deziluzionati, cum ce am aplicat, ce am invatat, nu prea mai functioneaza... generam doar certuri interminabile pe orice tema, problemele financiare globale se acutizeaza, peste tot apar scandaluri si masinatiuni politice, constatam ca avem doar structuri rigide care nu mai pot gestiona situatiile, de orice fel, fie ele chiar morale...
nu e prima oara ca o societate sau chiar o civilizatie apune, evident. doar ca de data asta e in direct, cu noi protagonisti. nu e in cartea de istorie, povestita intr-un paragraf. e la noi in sufragerie, in viata noastra, in fiecare moment, ne afecteaza vietile si vrem, nu vrem, ne scoate pe scena, in calitate de actori principali.
Nu ne-a anuntat nimeni si nu a prevestit nimeni aceasta schimbare de macaz... Sau poate da, pot gasi niste exemple, oamenii nu prea le-au luat in seama cu adevarat. Asa ca nu avem un rol invatat, nu stim despre ce e actul asta, daramite cel urmator, nu stim sa fim pe scena, credeam ca am luat bilet comod, in loja, sau macar in fotoliu, in ultimele randuri, am sta chiar in picioare, tot e mai confortabil decat pe scena. Si ne vine randul la replica, se pare... ce vom spune? cine ne sufla, unde e regizorul?
vestea buna este ca, din fericire, lumea nu se termina aici. chiar daca o civilizatie moare, exista un viitor. cu siguranta. exista actul asta, exista si actul urmator, nici o problema, nu se inchide nici stagiunea...
cum arata viitorul, insa, este o alta discutie...
ca principiu, urmatorul act poate arata oricum. minunat sau ingrozitor. si as spune ca va fi de la agonie la extaz, posibil in orice nuanta...
decizi tu acum sau vrei sa faci un curs de scenarist? sau poate crezi ca totul e deja scris de altcineva? ce rol ne asumam, ce rol jucam? sau lasam sa ne distribuie altii, in rol de figuranti? e nevoie si de ei, de multi, chiar...
ce rol alegi? cum va arata piesa ta in continuare?
sau poate ti se pare ca lumea merge bine si eu ma insel?
totul e posibil.
ne auzim, CU BINE, in viitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Invitatie deschisa pentru comentarii!