25. Provocare: vrei sa fii un Creator de Fericire?

Invitatie sa fii un Creator de Fericire! Strangem 2500 de lei pentru a face cateva zile mai fericite pentru 500 de oameni! Nu e pomana, nu dam de mila!

Povestea de vineri!

In dimineata de vineri, ca intotdeauna, Ana, de la parter, se trezeste dimineata, si pana sa dea caldura, se duce la piata. Ii trebuie ceva curaj, caci drumul e plin de surprize...dar bine ca nu toate sunt din cele neplacute! Trebuie sa fie din ce in ce mai atenta, echilibristica e din ce in ce mai dificila, caci preturile cresc, draga mea, ii explica Aurorei, sora ei, care nu mai merge demult la piata. Nici nu stii daca mai poti sa pui muraturi, iti spun sincer ca nu mai inteleg nimic...stii ce camara frumoasa aveam, cand traia si Nelu, nici nu ma lasa sa respir doua luni, pana nu puneam de toate: si ce zacusca, si ce ardei umpluti cu varza, puneam, o nebunie!

Ai si tu dreptate, ca si daca as pune, cine sa le mai manance?! La cat mananc eu...macar daca aveam niste copii, sa le fac pentru ei, cum face Marta, de la doi! Ieri mirosea toata scara a vinete coapte, de mi s-au rascolit toate amintirile!

Deh, dar lasa asta, sa nu-mi uit ochelarii, ca fara ei nici nu vad masinile, acum parca si semaforul se pune mai repede, de nici nu apuci sa treci bine...

Ce frumosi sunt copacii! Sunt aurii si plini de farmec, parca ii simti fericiti si obositi dupa atata vara fierbinte, se pregatesc sa se dezbrace si sa doarma o iarna, in curand! Eram proaspat casatoriti cand ne-am mutat aici, stiu si ziua cand i-au plantat, pe fiecare, erau firavi si neobisnuiti cu praful, saracutii de ei!

Ar trebui sa trec pe la farmacie, dar mai rezist pana saptamana viitoare, cand vine pensia, sper sa ma mai lase spatele asta. Ce-ti pasa tie, Auroro! N-ai probleme de-astea! bombane putin, Ana, atenta sa gestioneze cat mai bine cinci lei pentru ciorba, ca sa poata sa plateasca si telefonul azi, 15 lei, ca e suspendat, e ultima zi de plata, si pana la pensie mai este...nici n-as avea nevoie de el, dar ma gandesc ca poate mi se face rau intr-o zi si sa pot sa sun!

Bine ca a fost o cocheta toata viata si a stiut sa se imbrace cu lucruri de calitate, care o tin si acum. Deh, pantofi de Guban si rochii de la Confectia, unde avea o prietena pe care o vizita in fiecare luna, Era mama lui Sebastian, baieteul ala timid din banca a treia, care avea tot timpul emotii cand era scos la tabla...Ce o mai iubeau copii! Doamne, multumesc, am avut copii cat n-au avut o suta de mame! mai spune ea cateodata, mai ales cand Aurora ii spune ca mai bine infia si ea un copil!!! Si stii ca nu s-a putut, se mai scuza ea cu naduf! dar o lasa in pace pe Aurora, asa e ea, plus ca doar cu ea mai schimba o vorba in casa...

Mare surpriza cand se mai intalneste cu cate un fost elev, niciodata nu se poate obisnui sa ii vada cu parul carunt sau cu copii de mana, tot i se pare ca ceva nu e in regula, sunt tot copii ei, aceeiasi plini de cosuri si de nazbatii, cu capul doar la minge si stingheri in hainele care tot timpul le veneau aiurea! Prea noi ca sa joace fotbal in ele, rade singura, in timp ce trece pe la florarie, sa se mire de flori. Nu, multumesc, nu cumpar acum, se uita surprinsa la vanzatoarea asta noua, unde o fi Mirela, ca ea stie, doar... O iubeste pe Mirela, ii e draga pur si simplu, e un om bun, simte ea. Si e un om care vorbeste, ii da buna ziua si o intreaba ce face, ce a cumparat azi, ce vrea sa gateasca, lucruri banale, evident, dar ii fac ziua frumoasa. Se simte bine sa faca turul asta, in fiecare vineri, incet, incet, din ce in ce mai incet. Dar se bucura de fiecare pas, de fiecare zambet, chiar daca s-a dat din fata unora care pareau foarte preocupati de ce discutau ca nici n-au observat ca era inaintea lor...lasa-i, ca eu am timp...mai pune un zambet! un zambet adevarat, nu trist! ce bine ca pot sa vin la piata! Doar martea si vinerea, dar imi ajunge, nu mai tin la drum, trei blocuri par din ce in ce mai lungi, constat. Imi e tare draga piata, uite, mamaia asta e aici de cand eram eu invatatoare, doar rosiile au alt gust si fata ei e mai trista. Dar se lumineaza cand povesteste de nepotii ei, doi strengari, si eu o las sa imi povesteasca, ca ma umplu de bucuria ei!

Dar azi, ceva cu totul neobisnuit s-a intamplat, Anisoaro!

La o taraba erau o fata si un baiat, niste tineri, i-am privit in treacat, aveau o pancarta mare pe care scria: Un zambet pentru o piesa de teatru! N-am inteles, dar parca era ceva in atmosfera, toata piata parca era mai animata si toata lumea zambea si se uita altfel! M-am gandit ca or face o colecta sau poze cu zambete, nu e treaba mea, de-ale tineretii!

M-am ferit din drum si cand sa ma aplec sa iau plasa, baiatul a venit la mine sa-mi ma roage sa merg la taraba lui. Nu prea am avut incredere, m-am speriat, in ziua de azi nici nu stii ce sa mai crezi, dar mamaia de la care cumparam verdeata a zis, du-te doamna invatatoare, ca sunt copii nostrii, nu va speriati, au ceva frumos sa va spuna!

Si m-am dus...Au spus ca au de vanzare bilete la teatru, dar ca nu le dau cu bani, ci cu zambete. Si daca vreau, pot sa iau cate vreau, unul sau doua, doar sa zambesc, evident, de doua ori! Am inceput sa zambesc, iti dai seama, la ce i-a dus capul, dar m-am gandit ca e prea frumos sa fie adevarat...in ce lume s-a mai pomenit asa ceva...m-am uitat in jur, sa-mi iau plasa sa plec, dar toata lumea se uita si ma incuraja, e in regula, e in regula, nici o grija...!

Avem bilete la Doua loturi, dupa Caragiale, maine, pe 5 octombrie, la Teatrul National, sau la Opera de trei parale, de Brecht, la Nottara, poimaine, 6 octombrie! Ce preferati? si imi zambesc larg!

Sunteti draguti, mi-a revenit mie glasul, dupa ce m-am hotarat sa nu plang, dar nu o sa pot, eu de-abia ma misc, dragii de ei...dati altcuiva, iubitilor.

N-am mai fost la teatru de ceva timp, ultima oara, Anisoara, am fost cu tine, inainte de a te opera. sa tot fie cinci, sase... sau nu, doamne, opt ani?

Nici o problema, ne-am gandit si la asta, ii aud ca spun! Avem si autobuz inclus, va ia de aici de la piata, maine seara la ora 6 seara, va duce si va aduce inapoi dupa spectacol!

Am inceput sa rad si sa plang in acelasi timp...ce e asta, o fi vreo farsa, am mai vazut eu pe la televizor, asta imi trebuie mie!?

Si va duc chiar pana la bloc, nu e problema, o aud si pe fatuca spunand, parca ghicindu-mi gandurile ca o sa stau pierduta noaptea pe strada...

Nu va ingrijorati, uitati avem un autobuz maine si unul poimaine, pana acum am vandut pe zambete 10 bilete pentru maine si 33 pentru poimaine!

Voi vorbiti serios? de unde a venit asta? e vreo reclama, sau ceva, cine plateste, unde ne-or duce...am vazut la stiri ca nu mai poti sa ai incredere in nimeni? ce nevoie am eu de asta, Doamne!

Nu mai stiu cum sa ma linisteasca, si ei si vanzatorii din piata...

Ce sa fac? Sa cred? Incep sa zambesc, sa mai castig timp si sa ma mai linistesc...

Veniti maine seara la sase, aveti biletul rezervat! nici o grija, sau daca vreti, puteti veni direct la teatru, aveti biletul la intrare! Biletul 11 e al dumneavoastra, puteti nici sa nu ne dati un nume, daca nu vreti!

Ana, ma cheama Ana, baigui eu mai mult decat sa articulez...si vad ca langa mine se mai strnsese lume, si domnul Matei, administratorul de la blocul din spate, il vad ca zambeste si el si se trece pe lista la numarul 12. Lasati, doamna Ana, ca merg si eu, sa va pazesc! Si rad, si toata piata rade, ca au mai vazut scena asta de vreo cincizeci de ori de ieri dimineata, de cand au inceput.

Am inteles ca Directia pietei stie, au verificat la teatru, biletele sunt luate, nu e nici o problema...

Asa ca Anisoaro, ce ma fac, ma duc la teatru! Doamne, ce bucurie mi-ai facut! De-abia astept... Credeam eu sa mai ajung la teatru!?!

Asa ca Anisoaro, draga, poate ca am si avantaje, tu n-ai griji, dar uite ce bucurie am primit azi! Si maine o sa fie o zi grozava! Sa ma ajuti sa ma imbrac frumos... am auzit ca mai merg doi pensionari de la scara cealalta, de la etajul trei, doamna Dobre, cu catelul alb, trebuie sa-l stii si tu.

O sa-ti povestesc, o sa-ti povestesc. O sa am ce povesti o luna cred, ce o luna, mai mult! Tuturor vecinilor, evident!

Evident ca te-as fi luat si pe tine! Am zambit de doua ori, nu m-ai vazut? Stiu ca m-ai vazut, ca voi vedeti totul de ACOLO...

Doamne, oare imi mai vine pardesiul? Oi mai avea bigudiuri pe undeva? Am si uitat ca ma durea spatele, Anisoaro!

DOOOOAMNE, MA DUC LA TEATRU!!!!

Cum ii chema? Nici nu stiu, au zis ca sunt Creatori de Fericire...Doamne, aveam si o poseta plic, pe unde o fi!?

4 octombrie 2012

ECONOMIA FERICIRII

NECESAR

1-2 ORGANIZATORI, VOLUNTARI

2-4 OAMENI, 3 ZILE IN PIATA - VOLUNTARI

100 BILETE LA TEATRU 15X100= 1500 RON

2 CURSE AUTOBUZ 2X400= 800 RON

CHELTUIELI DE TRANSPORT, TELEFON, AFIS 200 RON

TOTAL 2500 RON

IMPACT:

3-6 VOLUNTARI FERICITI

100 SPECTATORI FERICITI

50 ACTORI FERICITI CA AU AVUT UN PUBLIC MINUNAT

300 VECINI FERICITI CA SE MAI INTAMPLA SI LUCRURI BUNE

50 PIETARI FERICITI CA AU FOST MARTORII UNUI GEST FRUMOS

TOTAL peste 500 OAMENI ATINSI DE FERICIRE

EFICIENTA: 2500 RON/500 OAMENI= 5 RON/ OM FERICIT, POATE PENTRU MAI MULT DE O ZI!

Atat de ieftin! Si atat de simplu!

Ce parere aveti? Mai sunt o mie de idei, dar nu de idei ducem noi lipsa.

PROVOCARE: AM FI IN STARE NOI, NISTE NECUNOSCUTI INTRE NOI, SA FACEM UN ASTFEL DE PROIECT? AI VREA SA FII VOLUNTAR? AI DONA UN LEU PENTRU ACEST PROIECT? VREA CINEVA SA FIE AMBASADOR AL FERICIRII? FORWARDATI MESAJUL, SA VEDEM CE AM FI IN STARE SA FACEM. ANONIM, FARA SA ADUCEM UN SPONSOR, FARA SA NE STIE CINEVA CINE SUNTEM.

Real, concret...nu doar mesaje despre lumina si iubire.

Haideti sa facem o proba... La Piata Domenii!

Astept...sa ne vedem ce suntem in stare.

(Pe facebook, de preferat, sau email: happinessromania@gmail.com)