6. Masa noastra cea de toate zilele

In Tamera , sunt 100 de co-workers, memebri ai comunitatii, plus 30 de copii, permanent. La acestia se mai adauga intre 30 si 200 de oaspeti, pentru perioade diverse. Iarna, in sezonul ploios sunt cei mai putini, iar vara, in timpul Summer University, se aduna peste 300 de oameni din toata lumea. Oaspetii spala si vasele...

Fara angajati, fara oameni din exterior, totul e organizat si se desfasoara fara sincope. Sunt germani, gasesc eu singura explicatie...Punctualitatea e lege. Asa ca la ora 11, punct, suntem la masa.

Bucatarul bate gongul, iese in usa bucatariei (cateva containere legate intre ele, cu extensii din lemn acoperite cu folie) si impreuna cu echipa de 3 oameni, saluta lumea adunata, si anunta meniul zilei, conopida la cuptor, mancare de linte, salate, sos de verdeturi, din abundenta, gatite cu drag si iubire! Stam in picioare, la intrarea pe terasa, zambind. Mancarea e asezata in fata noastra, pe doua mese lungi, in tavi, de unde fiecare se serveste. Vegetarian, bineinteles. Trei feluri de mancare, cu multa linte, naut, fasole, uneori si sub forma de pasta, sunt realmente gustoase. Mancarea seamana cu ghiveciul nostru, dar in multiuple variante. Painea e neagra, cu seminte, si nu e intotdeauna prezenta, spre regretul meu. Singura exceptie e untul, introdus recent, dupa o lunga discutie...dar nu pentru ca e indispensabil omului ( e o discutie lunga, despre animalele care trebuie sa existe, totusi, oriunde, inclusiv vaci, care nu sunt omorate, ci mor de batranete si sunt date animalelor salbatice...)

O alta masa e plina cu salata, morcov ras, sfecla, varza rosie, sosuri si condimente.

Carafe cu apa cu soc sau lamaie, ceai din plante si cafea sunt totdeauna la dispozitie. Mandarine sau portocale, deasemeni, gasesti toata ziua. Ca merele noastre, ma gandesc. Mandarinele sunt mici, poatate, de diferite marimi, si bineinteles cu gust.

Deocamdata, doar 5% din mancare se produce aici. Restul se cumpara de la fermele din zona, cu care Tamera are contract si care produc sub indrumarea lor. Toti veciniii sunt incantati de asta, in mijlocul acestui pustiu...

Poti manca cat vrei, bineinteles, trei portii, nu conteaza, e suficient pentru toata lumea...Aceasta e una din cele cinci bucatarii din Tamera, suntem cam 50- 60 de oameni la mesele de lemn, sub umbrar. Sub alt umbrar, pe iarba, e masa copiilor, doua mame sunt cu vreo 10 copii- blonzi, evident.

Umbrarele sunt peste tot, opera arhitectului Martin Pietsch, creatorul multi-zone architecture, seamna cu flori imense, cu aripi de gaze, cu dune de nispi, cu insecte fabuloase. Sunt facute doar din bete de lemn, cabluri si plase tesute...Verzi, albe, toate culorile, sub ele ne petrecem cea mai mare parte din timp.

Ne asezam la mese oricum, oriunde... Astazi, vecinii mei de masa sunt din Grecia si din Portugalia. Mancam si vorbim, intreb de cand sunt aici si aflu ca sunt de o luna, vor sa creeze un ecovillage si de aceea au venit sa invete. Sunt doua femei, cam la 30-35 de ani.

La un moment dat, cu un castron pe post de clopotel, doi vlajgani incep sa cante, in usa bucatariei...O parodie dupa un cantec din desenele animate Cartea Junglei, care se termina cu invitatia de a spala vasele. 6 voluntari... lumea rade, si unul cate unul, se strang 6. Asa e la fiecare masa, in fiecare zi un nou gag, cu cat mai reusit, cu atat mai repede se anunta voluntari. Maine e randul meu, ma gandesc. Vreau sa vad ce inseamna...

Cand terminam de mancat, ne spalam fiecare farfuria si tacamurile in trei ape, in cele 6 chiuvete care sunt la intrare si le punem in tavi mari, care intra la masina de spalat vase. Orice rest de mancare, daca exista, mai mult coji de mandarine, se strange in galeti si se folosete pentru biogaz.

Ma simt ca in tabara, in copilarie...unii umbla desculti, in plin soare, toata lumea e fara varsta...

E ora 12, tot grupul avem intalnire la Studentcentrum, ne asteapta Helena si Ria, care ne vor fi indrumatoare o saptamana...