Nu sunt jurnalist, evident! Si nici nu mi-am dorit vreodata, ba chiar din contra. Dar acum incep sa reconsider multe din cate am spus vreodata, asa ca incep sa descopar si merite in aceasta meserie...si cer iertare pentru neintelegere. Caci as vrea sa am priceperea de a descrie cat mai obiectiv si detasat ce vad, ce cunosc, fara sa judec, intr-un fel sau altul, fara sa alterez si sa ating detaliile relevante, ca sa va formati voi propria idee.
De la intentie pana la reusita, calea trece nu doar prin mii de cuvinte, dar si prin idei preconcepute, etichete, intelesuri si neintelesuri, trairi personale ale tuturor, istorii si amintiri, sperante si asteptari, temeri si convingeri, aspecte ale personalitatiilor celor ce povestesc... si chiar ale celor ce asculta.
Am povestit experienta din Tamera... si am avut toata plaja de reactii, de la groaza la incantare, de la lipsa de interes la entuziasm, de la revolta la incurajare si felicitari! Multumesc din suflet tuturor, cu totii aveti dreptate!
Exista o REALITATE pe care sa o descriu, de fapt? Cat de obiectiv poate sa fie cineva? Cat de atent poti selecta si cate detalii pot sa descrie viata oamenilor? Ce il face fericit pe unul e valabil si pentru altul? Daca cineva spune ca e fericit traind intr-o rulota e o realitate, nu o poti nega. Poate sa nu fie valabil pentru altcineva sau pentru acelasi om in alt moment.
Prefer sa spun ca pot descrie experiente ale realitatii, dar niciuna nu e o realitate ultima si imuabila.
E suficient sa descriu organizarea comunitatii?
De exemplu, stim despre noi ca folosim bani in schimburile noastre... poti descrie circuitul banilor, cine ii tipareste, cum se stabileste valoarea, ce inseamna cursurile de schimb, devalorizarea, oameni sau societati bogate sau sarace, si desi toate sunt adevarate, nu spun nimic despre starea interioara a omului in relatie cu banii... Unii oamenii nu au curaj sa isi urmeze visele, renunta la propria expresie a creativitatii, de multe ori e aleasa o directie mai sigura in viata, multumitoare, caci sistemul nu le ingaduie, sustin ei si cred ca au dreptate. Dar cred ca au dreptate si cei care au indraznit sa-si urmeze visele, ca Bill Gates, Richard Branson, Oprah, artisti nenumarati, unde banii au urmat, din plin... In acelasi sistem, cu aceleasi sanse, in aceeasi tara, perioada, conjunctura, rezultatele difera de la cer la pamant. Diferenta, spun altii si cred si eu, este data de atitudinea fiecaruia, de convingerile pe care si le-a construit si cu care opereaza in viata (nu intotdeauna doar la nivel constient, din pacate). Altii aleg alte metode, neortodoxe, ca sa ajunga la bogatie, in acelasi sistem. Si realitatea fiecaruia e diferita, povestea e diferita, desi ai vrea sa crezi ca e o singura realitate. Pentru un hot, relitatea lui ii spune ca e singura varianta pe care o are. Si realitatea este ca in acelasi sistem, e si greu, e si usor, e si imposibil, e in toate felurile imaginabile.
Si aplicati acelasi rationament si in ceea ce priveste santatea, familia, relatiile cu copii, in aceleasi sisteme, gasesti si agonie si extaz, ca sa parafrazez un titlu drag.
Se pare ca sistemele nu sunt suficiente, oricat de perfecte ar fi ele, ca sa asigure fericirea si succesul, sanatatea, armonia, abundenta. Experienta unui sistem e diferita, de la om la om.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa creem sisteme mai etice, mai transparente si mai echitabile. Dar probabil mai trebuie sa ne transformam si noi, sa ne echilibram si sa ne construim un sistem de convingeri care sa ne foloseasca.
Caci in orice sistem, si cu atat mai mult cu cat aspira spre ideal, modul in care este folosit este dat de constiinta umana, de gradul de evolutie al membrilor.
Nu se va intampla nimic miraculos, in orice comunitate, orice sistem se va instaura, daca oamenii nu au curajul de a spune adevarul sau daca se eschiveaza sau nu ajuta, sau inseala, sau nu au incredere unii in altii...chiar daca au amprenta de carbon minima!
Si de aceea, in multe comunitati, se lucreaza in doua directii, si pentru elaborarea de sisteme de organizare cat mai corecte, dar exista si preocupari la fel de importante prentru educarea oamenilor. Aici ajuta si spiritualitatea, uneori. Stiu ca veti pune o eticheta...
Sistemele de organizare, cu cat mai evoluate, sunt cu atat mai putin coercitive, caci prin amenintarea cu forta nu se va produce armonie.
In Tamera, nu exista politie, inchisoare, pedepse, dar exista forumuri in care se dezbat situatiile aparute. Nu a fost niciodata nevoie de interventia politiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Invitatie deschisa pentru comentarii!