Cum ar fi daca am putea, asa cum mergem din
cand in cand sa ne cumparam o haina noua sau pantofi, sau bjuterii, sa putem sa
mergem la mall sa ne luam o alta insusire… sa inlocuim vechea ezitare cu mai
multa temeinicie, sa zicem, sau sa innoim
o incredere care s-a ferfenitit pe
alocuri cu o superba mantie de incredere
neclintita in noi, de exemplu?
Si la alt raion sa lasam frica de ziua de maine
ca pe niste pantofi scalciati si sa ne
incaltam cu siguranta, ca sa pasim fara ezitare pe drumul pe care vrem? sau sa
ne coafam ciudat, spectaculos, cu sperante si vise indraznete, nu doar cu bucle prefabricate pe trei masuri ingineresti (ma iertati,
sunt si eu ing.) ca economist, asistenta sau avocat, ca asta se cere pe piata azi?
Ce ar fi daca am lasa rochiile de culoare inchisa, conservatoare, si ne-am deschide
sa incercam pasteluri, dungi si flori si bunline, , tote la un loc, intr-o simfonie
nemaincercata de idei, asa cum nu s-a mai vazut? Ce ar fi daca am schimba
mintea prafuita, sau macar am upgrada-o
cu mai multa imaginatie? La
magazinul asta as sta mai mult, eu
personal…. Mi se spune ca sunt
idealista, dar uneori sunt dezamagita ca nu pot sa visez si mai provocator, sa merg
mai departe cu privirea… parca raza lanternei e prea ingusta si prea scurta, as
vrea un upgrade!
Ce ar fi
grozav aici, ar fi sa poti sa si lasi ceva ce nu-ti mai foloseste sau ce
ai in plus, poate ca pentru unii ar fi bine sa aiba ceva mai multa ingaduinta,
sau sa nu mai creada ca stiu totul. Si altii au nevoie exact de mai putina
ingaduinta, sa fie mai Fermi, sau mai
multa convingere ca stiu ceva.
Si nimic nu e pe bani, visez eu... poate
trebuie doiar sa stii ce sa ceri ca sa fii o varianta optimizata a ta. Cred ca nu ne punem problema asta, ne luam ca
atare si schimbam prea putine pe parcursul vietii. Imediat vedem ce haine nu ne
mai plac sau ca masina scartaie si nu mai tine pasul cu vremurile, si le
schimbam. Dar in oglinda ne uitam doar la riduri si la forme, nu la CUM SUNTEM,
de frica sa nu cumva sa trebuiasca sa renuntam la mandrete de egoism sau mica lasitate,
sau micime… Ne-am obisniut ca si cu papucii vechi, ca nici nu ne mai vedem cu
adevarat. Ii vedem pe altii, de cele mai multe ori, foarte bine, dar nu ne
place sa auzim ca ni se spune sa avem mai mult curaj sa ne infruntam
comoditatile, sau sa daruim mai multa tandrete..
Ce mall grozav ar fi!
Asa cum azi imi iau coliere spectaculoase, mi-as lua mai multa rabdare. Niciodata nu ai
suficiente coliere…niciodata suficienta rabdare. Barbati, schimbati exemplul aici, va rog!
Pe post
de crème, la raionul de “cosmneticale”, m-as
ingriji cu niste vorbe mai suave, mai mangaietoare, si privirea mi-as
accentua-o cu cateva tuse de discernamant in plus. Sa vedem cum este…
As mai avea pe lista de urgente niste toleranta, de la raionul
de delicatese si niste spirit de cooperare,
de la noutati. Poate ca niste diplomatie ar putea sa-mi fie data la schimb cu
excesul de incapatanare. Pachetul de baza de taur vine cu exces, ma scuz eu, iar
altii au prea putina, poate le foloseste.
As mai duce regrete si framantari la centrul de recuperare
a desurilor si le-as topi sa fie iubire sau macar liniste … framantarea, ca si
mania sau deznadejdea, sunt la mare pret,
au multa energie pretioasa, ai fi putut
sa faci multe cu energia asta, daca stiai sa o folosesti mai bine! parca imi spune
batranelul care cantareste totul si se distreaza vazand cate descarca oamenii
la cantar, la DCA.
As fi la mall-ul asta toata ziua: tinerete,
elasticitate, vigoare, simtul umorului,
toate le-as lua. As fi shoping-addict,
fara indoiala. Unii nu au nevoie, zic ca umorul ii incurca, ii distrage
de la rezolvarea problemelor, si nu au timp de pierdut. Sigur nu stiu ca e a doua calitate majora pe
care femeile o apreciaza…
Cred ca optimismul ar cam sta pe raft, din cate observ in jurul meu! Nu il cauata lumea,
mai curand aleg sa fie pesimisti, are acelasi gust cu realismul, spun ei… Eu cred ca optimismul este adevaratul
realism, sau ca realismul nici nu
exista. Cine e optiimst, are si motive.
Ca dealtfel si pesimistul are tot atatea motive. Intram in polemici la
coada.
Cea mai
mare vanzoleala ar fi, cred, la
raionul de dreptate: “sa am dreptate “ vor absolut tioti oamenii! Rafturile sunt pline si se golesc instantaneu,
caci toti ne luptam pentru asta. E
hrana, painea si apa noastra; nimeni nu
vrea sa ramana fara sa aiba dreptate. Nici chiar carcotasii, pesimistii,
cobitorii si clevetitorii, toti isi umplu cosul de convingere ca au dreptate,
indiferent ce prapastii cred. Eu vreau
sa nu mai am dreptate cateodata, ca nu ma pot controla, si emit scenarii pe care
nu as vrea sa le vad materializate. Si vreau sa nu am dreptate, uneori.
Mai rar, mai greu, dar la mall-ul asta s-ar gasi pana si timp.
Dar s-ar da doar la schimb cu alte metehne. Si ai cam da socoteala ce faci cu timpul tau, probabil. E destul de complicata povestea cu timpul... Desi e rationalizat, toata lumea primeste
acelasi cupon, cate unul pe zi, si se pare ca unii stiu cum sa il foloseasca, il intind, muncesc cu spor, ajung si la film, si la masa cu
prietenii, si acasa cu copii, se si joaca, fac un milion de lucruri , pe cand altii il consuma absenti, in bombaneli si in plangeri si nu le ajunge niciodata... acelasi timp.
Sunt si bani aici la super mall universalis-ul
imaginat de mine… Fiecare om are portia
lui, doar cine nu crede nu vine sa ii
ia, unii zic ca n-au nevoie, altii zic ca i-ar incurca ca isi vand sufletul sau
isi pied libertatea, altii spun ca sunt ochiul necuratului... Tot felul de
idei. Eu cred ca baniii sunt o responsabilitate, ce faci cu ei e important, la
ce progres ajuti. Ce hranesti cu ei? Egoul tau? Pasiunile tale, ori neputintele
celor din jur? Slabiciunile tale sau slabiciunile altora? Visele si sperantele
tale ? Visele altora? Lumea de maine sau
lumea de ieri? Cladesti poduri sau metereze?
Deh, poate
intr-o zi, sau poate azi, dar in alt plan, toate acestea sunt posibile….
Sa ni le imaginam, v-as invita, sa ne facem o lista de upgrade.Fiecare ce vrea sa schimbe, ca sa fie mai mult din ceea ce isi doreste. O varianta imbunatatita, up-grade, reloaded, sa ne refreshium procesorul, programele, softul, nu doar hardul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Invitatie deschisa pentru comentarii!