15. Paduri? Unde?

Paduri... auzim tot timpul acest subiect, dar ni se pare ca nu face parte din viata noastra de zi cu zi...

De cand ne stim, padurile noastre se pare ca sunt tot acolo, de-a lungunl DN1, la marginea statiunilor, pe muntii pe care ii fotografiem din parcarea hotelului, la Snagov, prin tara, pe harta colorata in verde. Nu s-a prea schimbat nimic, ni se pare sau vrem sa credem ca nu am stricat prea mult.

Ce conteaza cateva hectare de copaci nevalorosi? Poate au facut loc unor culturi mult mai valoroase sau unor fabrici, drumuri sau unor cartiere, de care aveam nevoie! Nu pot sa nu am in minte imaginea unei asiatente care, in dorinta de a pune o compresa pe capul unui bolnav, calca pe furtunul care il alimenta cu oxigen...

Cele doua imagini arata situatia padurilor din lume, de parca lumea civilizata devoreaza tot ce intalneste in cale. Daca vreti sa va distrati/reveniti pe Pamant, va recomand:

http://www.globalforestwatch.org/english/interactive.maps/index.htm

Nu stam deloc bine nici noi, ne-am facut treaba cu temeinicie, am ras la fel de inconstient ca si tot restul Europei.

Avem impresia ca e vorba de lemn pentru foc, de lemn pentru constructii sau mobila, de lemn pentru hartie. Si focul il facem cu gaz, mai nou...Deci ne mai mangaiem constiinta, putin, credem noi.

Constructiile le facem din beton, mai nou...nici nu vreau sa ne gandim ce Dumnezeu se va intampla cu atata moloz cand vom descoperi alte metode mai putin invazive de a construi!?

Mobila e din lemn, macar de am fi ramas la lemnul adevarat, dar acum tocam paduri si le facem aschii ca sa facem PAL si MDF. Doar nu credeati ca aschiile din PAL sunt resturi? Zeci de vagoane pe zi de busteni sanatosi sunt tocate, zilnic, ca sa ne schimbam mobila in esenta care ne place anul acesta, model imprimat de fapt pe o foaie de hartie ce se aplica pe o aschiile presate si legate cu un clei. Glorios, nu? Si mai scump decat lemnul adevarat. E ca si cum am cumpara crenvursti de la supermarket, din ce in ce mai departe de gustul carnii, in loc sa facem o friptura...

Nu ma intind cu mobila, din pacate stiu despre ce vorbesc aici...

Hartia e alt sacrilegiu... In fiecare zi, la chioscul de alaturi se aduce maculatura pentru care s-au taiat cam 20 de copaci, e ca si cum descarca un camion de busteni, sau mai departe, un palc de copaci carora le-a trebuit o suta de ani, sau poate exagerez, cincizeci de ani, ca sa ajunga la gloria de a fi suportul de pe care ne informam despre ultimele can-can-uri fara de care nu putem trai? Inmultiti cu numarul de chioscuri din tara, cateva mii? Deci cateva zeci de mii de copaci mazgalim in fiecare zi? Citim o data si aruncam la cos, nici macar nu reciclam tot?

Toate supermarketurile ne indeasa copaci in cutia postala, omorati gata...Cred ca am primit cateva hectare pana acum, fiecare. O actiune reusita inseamna cateva tone de hartie x 20 copaci/tona, iata o zi glorioasa, in care cel de la marketing adoarme fericit, si-a indeplinit misiunea pentru care face umbra pamantului si suntem mai saraci cu doua hectare de umbra si de aer, de fapt.

Cutiile de carton... as infiinta Politia Ambalajelor. De ce trebuie sa impachetam un produs in cutii mai mari cu 50% decat e nevoie? Ca sa para ca primim mai mult? Ne furam mai multa caciula...Un magazin strange in fiecare zi, cativa copaci, poate chiar sute de copaci, la lada de gunoi...

Nu ma iau de carti, macar de ar fi fost singurul lucru pe care l-am fi facut din paduri, sa transmitem cunoasterea... poate n-ar fi rau sa nu mai pastram doar pentru noi toate cartile, ca niste sobolani, ci sa le lasam sa circule cat mai mult?

Credeati ca am terminat? Mancam paduri, de fapt mancam paduri pe post de friptura, salam, crenvursti, lapte, branza, oua... Cele mai mari despaduriri care se intampla pe glob se fac pentru a cultiva pamantul cu cereale pentru cresterea animalelor!

Padurile tropicale sunt inlocuite cu culturi de soia... Cresterea animalelor pentru consum este principala cauza a despaduririlor. Avem nevoie de suprafete din ce in ce mai mari pe care sa fie crescute, caci mancam din ce in ce mai multa carne, la fiecare masa, nu doar duminica, precum bunicii. Poate nu stiati. Au nevoie de suprafete enorme pe care sa fie crescute furaje. Si nu are importanta ca nu se taie padurea din Germania sau Austria, se gaseste o veriga slaba undeva pe Pamant si se taie padurea din Brazilia. Si asa inflorestre comertul mondial, de caram furaje din America de Sud in Nord si ajung puii americani sa se vanda la magazinul din sat de la Amarasti. Ca sunt mai ieftini. Dar nu conteaza, unde sunt crescute animalele, sau ce natie avem, daca suntem 3 miliarde de carnivori 7 zile din 7, decontarea se face in paduri, pe unde se mai gasesc. Si atunci cand cumperi un pui, sau o halca de carne, sau un salam, ia-ti adio si de la un copac de o suta de ani. Vegetarienii sunt mult mai putin invazivi, va asigur...

Dar e vorba de aceeasi atmosfera, de acelasi aer pe care nu il mai avem. Portugalia se desertifica, mai corect spus oamenii si-au distrus tara...si-au taiat copacii pana nici nu a mi fost nevoie sa ii taie, caci ecosistremul s-a prabusit, solul s-a schimbat si nu mai creste nimic, decat disperarea.

Cu ce suntem noi vinovati? Ce putere avem?

Toata vina, daca stim si nu facem nimic. Poate n-am stiut, poate n-am inteles, n-am vrut sa stim... Toata puterea, si de a face bine, si de a face rau.

Deci, fiecare din noi suntem partasi si consumam copaci, rar am auzit pe cineva sa planteze copaci. Unul, duminica, intr-o actiune mediatizata catre toti prietenii... Sau zece in curtea vilei de vacanta. Sau pentru afacere, doua hectare de fag, sa creasca repede? Sau lasam asta in (ne)grija statului, doar? Sau ne linistim, ca s-au infiintat cateva ONG-uri si ne-au salvat de griji? Nici macar nu le dam sprijin sau atentie.

In Tamera, impaduririle sunt o preocupare zinica, temeinica... Se aduna semnite, puieti de toate felurile, nu doar folositori omului, dupa mintea de acum... Suna impersonal, e vorba de oameni care cred in asta si pun in aplicare...

Oamenii insamanteaza si ingrijesc puietii in tree nusery pana ajung sa poata sa fie transplantati in teren. Responsabil de acest domeniu in Tamera este Herman, inginer silvicultor german, imi spune ca Romania e tara lui preferata, a fost in Apuseni si a lucrat intr-un proiect in padure si e totalmente fascinat de ce bogatie (inca) avem in satele noastre.

In prima zi, ne-a dus sa ingrijim cateva paturi in care erau plantate rasaduri de copaci...